Alunul comun (Corylus avellana) sau alunul de pădure, este un arbust cu înălțimea de 4-5 m, sub formă de tufă și care crește în emisfera nordică în zonele de deal și de munte.

Alunul este rezistent la ger, până la -30 grade C, preferă solurile cu humus bogat, umede reavăne, care drenează bine apa, argilo-nisipoase, lutoase calcaroase. Nu suportă seceta, iubește lumina dar se descurcă și în semiumbră.

Aproape toate speciile de alune sunt autosterile, de aceea se recomandă plantarea a 2-3 soiuri într-o parcelă pentru o producție bună.

Alunul are o creștere lentă, fructifică de la 3-4 ani, iar de la vârsta de 10 ani aproape anual și consistent. Alunele se coc în august – septembrie. Este un arbust destul de longeviv, trăiește între 80-100 de ani.

De la alun se consumă bineînțeles delicioasele alune care sunt bogate în grăsimi bune, proteine, carbohidrați și microelemente precum pro-vitamina A, vitamina E, potasiu și fier. Dar în scop terapeutic se folosesc și mugurii, frunzele și coaja acestuia. Iar din nuiele și lemnul tânăr care este foarte flexibil se împletesc coșuri și garduri.

Toamna, frunzele lui sunt galbene, contrastând superb cu verdele ierbii și albastrul cerului.

În tradiția românească era considerat un lemn magic, fiind folosit în ritualurile de nuntă sau înmormântare. Lemnul lui verde se considera că păzește de șerpi.

Deci alunul este un arbust cu personalitate puternică ce va îmbogăți grădina în care este plantat.