img_20190411_193151

Sămânța de leac

Publicat pe Publicat în Semințe vii

Cu toții știm că orice sămânță trebuie pusă în pământ pentru a germina iar apoi a crește și a rodi, dar câți dintre noi suntem conștienți de raportul nostru cu semințele și plantele? Iată aici o procedură de însămânțare descrisă de Anastasia:

„...În fiecare om funcţionează un mecanism care-i induce senzaţia de foame, care-i înştiinţează trupul sau spiritul asupra a ceea ce-i este util din substanţele universului. Care anume, în ce proporţii sau în ce combinaţii, nimeni nu este în stare să stabilească toate astea in afara de organismul tau.

Organismul tău poate să ştie singur toate acestea şi să-și aleagă din varietatea soiurilor si plantelor. Dar pentru a avea posibilitatea unei alegeri corecte, organismul tău trebuie să aibă acces la toată informaţia despre ele. Această informaţie, doar vatra propriei familii poate să i-o furnizeze.

În propria vatră, organismul tău obţine informaţii despre tot ceea ce creşte.

— Fiecare sămânţă pe care voi o însămânţaţi conţine în ea o infinitate de informaţii despre Univers. Aceasta nu este comparabilă în mărime şi precizie cu nicio altă invenţie artificială. Cu ajutorul acestor informaţii, sămânţa cunoaşte exact, la milisecundă, momentul în care trebuie să se trezească, să crească, ştie care sucuri să-şi tragă din pământ, cum să folosească mai bine emanaţiile corpurilor cereşti, (soare, lună, stele), pentru a creşte şi ştie ce fructe trebuie să dea. Fructele ei sunt destinate omului. Aceste fructe pot îndepărta orice boală din organismul uman în mod mult mai eficace decât toate medicamentele care s-au făcut sau care se vor face vreodată. Dar, pentru a face toate astea, micuţa sămânţă trebuie să ia act de existenţa omului. Trebuie să cunoască omul, deoarece în timpul maturizării, aceasta îmbogăţeşte fructele ei cu substanţe necesare, specifice acelui om, ştiind exact ceea ce-i este necesar ca să-i alunge bolile. Având toate aceste informaţii la dispoziţie, sămânţa poate descoperi chiar şi bolile la care este predispus omul.

Pentru ca un sâmbure de castravete, de pătlăgică sau de oricare altă cultură din grădina voastră să intre în posesul acestor informaţii va trebui să faceţi după cum urmează: înainte de însămânţare, luaţi în gură una sau mai multe seminţe şi ţineţi-le sub limbă, nu mai puţin de nouă minute. Ţineţi-le, apoi, între palme pentru treizeci de secunde. În timp ce ţineţi seminţele în mână, trebuie să staţi desculţi pe terenul pe care le veţi însămânţa.

Deschideţi palmele şi apropiaţi-le cu mare grijă de gură. Suflaţi peste ele aerul din plămâni. Încălziţi-le astfel, pe micuţele seminţe cu respiraţia voastră – ele vor cunoaşte ceea ce este în voi. După aceea le mai ţineţi pentru alte treizeci de secunde între palmele deschise, orientate spre cer, prezentând-le aştrilor. Seminţele vor detennina momentul exact în care se vor deschide. Toate planetele le vor ajuta în asta. Şi pentru voi le vor dărui lumina potrivită. Abia după aceea puneţi seminţele în pământ. În nici-un caz nu vor trebui udate imediat, pentru a nu spăla de pe ea informaţiile transmise prin propria salivă. Doar după trei zile de la însămânţare le puteţi uda. Însămânţarea trebuie făcută în zilele potrivite fiecărei culturi (deja cunoscute omului din calendarul lunar). O însămânţare precoce, în lipsa apei, nu este aşa de compromisă ca una tardivă.

Nu trebuie plivite toate buruienile dimprejurul plantelor – trebuie lăsate cel puţin câte una din fiecare. Buruienile se pot tăia…În acest fel, sămânţa adună în ea informaţii despre om şi, în timp ce fructul ei creşte, aceasta absoarbe energia necesară din Cosmos şi din Pământ care va fi destinată anume acelui om. Buruienile nu trebuie plivite întrucât au scopul lor precis. Unele protejează plantele de boli, altele furnizează informaţii suplimentare.

În timpul creşterii trebuie neapărat să comunicaţi cu plantele – cel puţin o dată, trebuie să le atingeţi, mai ales în timpul lunii pline.

Anastasia afirmă că fructele astfel crescute şi consumate de omul care le-a cultivat sunt, cu siguranţă, în măsură de a-l lecui de orice boală din corp, încetineşte considerabil îmbătrânirea organismului, dezbară omul de obiceiurile dăunătoare, foarte des măreşte capacităţile intelective şi redă liniştea sufletească. Fructele vor avea o influenţă pozitivă majoră, dacă vor fi consumate în primele trei zile de la recoltă. Trebuie îndeplinite toate astea pentru fiecare cultură din grădină.

Nu este necesar să fie însămânţată toată parcela în acest fel – sunt îndeajuns doar câteva plante din fiecare.

Fructele crescute în acest mod nu diferă doar la gust de celelalte fructe de acelaşi soi. Examinându-le, se va descoperi că diferă şi în substanţele conţinute. Plantele trebuie sădite într-o gaură făcută cu propriile mâini, după care se va bătători pământul cu picioarele desculţe, iar la urmă se va scuipa în gaură.

La întrebarea de ce, cu picioarele? Anastasia explică: prin sudoarea de pe picioare ies din organism substanţe, (probabil toxine), care conţin informaţii despre bolile din corp. Aceste informaţii sunt culese de micile plante. Plantele transmit informaţiile fructelor, care vor fi în măsură de a combate infirmităţile omului. Anastasia sfătuia ca, din când în când, să se facă mici plimbări desculţi prin grădinuţă.

Ce soiuri trebuie cultivate?

— Din marea varietate care se găseşte în majoritatea grădinilor, sunt suficiente: zmeura, murele, castraveţii, roşiile, fragii şi orice soi de mere. Deasemeni, sunt foarte indicate vişinile, cireşele şi tot felul de flori. Cantităţile şi suprafeţele acestor culturi nu au o mare importanţă.

Pe lângă varietăţile obligatorii, fără de care este greu de a creea microclima energetică în grădină, trebuie cultivate plante de floarea-soarelui (cel puţin una). Se va cultiva, apoi, o suprafaţă de cel puţin unu-doi metri pătrati cu culturi cerealiere (ovăz, grâu etc). Se va lăsa neapărat, o suprafaţă de cel puţin doi metri pătraţi, pentru diferite plante sălbatice.

Această insulă nu trebuie, sub nicio formă, cultivată artificial – totul va trebui făcut manual. Dacă în grădina voastră nu aveţi plante sălbatice va trebui să mergeţi în pădure şi să căraţi de acolo câteva brazde de pământ cu ierburi sălbatice şi să le plantaţi în grădină.

Am întrebat-o pe Anastasia, dacă este absolut necesar, să se cultive aceste culturi, chiar dacă în apropiere creşteau de la sine? Ea mi-a răspuns:

— Este importantă, nu numai varietatea, cât şi modul de însămânţare, raportul direct cu plantele prin intermediul căruia vin transmise informaţiile. Ţi-am vorbit, deja, despre acest mod de semănat – este fundamental!

Lucrul cel mai important este de a impregna bucăţica de natură care te înconjoară cu informaţii despre tine. Doar în acest fel, efectul curativ va fi cu mult mai mare decât simplul consum al fructelor. În natura sălbatică, cum o numiţi voi (ea nu este sălbatică, doar că vă este necunoscută vouă), există un mare număr de plante, cu ajutorul cărora se pot lecui absolut toate bolile existente. Aceste plante au fost creeate în acest scop, dar omul a pierdut, aproape complet, capacitatea de a le identifica.

— Există un mare medic! – acela este organismul tău! A fost dotat de la naştere cu capacitatea de a şti care iarbă să folosească şi când. Cum să te hrăneşti în general şi cum să respiri. El este în măsură de a contrasta boala cu mult înainte ca ea să se manifeste. Şi nimeni altcineva nu poate înlocui organismul în acest scop, întrucât el este medicul personal dat ţie de Dumnezeu. O să-ţi explic cum să-l faci să te ajute, cum să-ţi aducă bunăstare.

Relaţiile instaurate cu complexul de plante din grădina ta o să te vindece de tot ce este rău şi o să se ocupe de tine, ele o să dea diagnosticul exact şi o să prepare un medicament deosebit, extrem de eficace, anume pentru tine…” – Anastasia, cartea I, pag 97/100 –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *