După mine, sărbătoarea Paştelui nu este altceva decât sărbătoarea în care se celebrează reînvierea naturii. În care fiinţele umane ar trebui să conştientizeze şi nemurirea lor, deci acceptarea faptului că toată creaţia lui Dumnezeu este vie. Că nimic nu moare, totul se transformă şi se desăvârşeşte.

Iar postul dinaintea acestei sărbători este chiar ,,gustarea” din însăşi viaţa ce recapătă noi forme şi culori. De aceea, pentru mine acest post înseamnă, de multă vreme încoace, bucuria că exist şi pot lua şi eu parte la acest spectacol desăvârşit care este reînvierea naturii.

Printre primele plante ce apar, aşa, ca un cadou din partea naturii pentru om, căci numai el le poate folosi datorită usturimii lor, este urzica. Doar de câţiva ani am învăţat să o apreciez atât de mult, dar de când am descoperit-o este nelipsită din viaţa mea. În noua mea grădină, nu era la început nici un firişor, dar anul acesta, surpriză: Primul fir își arată fața!

Eu cred că aceste plante vin ca un ajutor pentru noi, pentru ca prin puterea lor vindecătoare să ,,reînviem” şi noi. Și iată că puterea lor nu este recunoscută numai pentru ceaiuri sau băi dar este și un veritabil aliment. Conține săruri minerale precum fier și potasiu, vitaminele C, B, K, A și proteine.

De aceea și eu primăvara,  încă de la primele ei frunzulițe o consum zilnic.